dezvoltare personala · inteligenta emotionala

De ce planurile „bine-facute” NU (prea) funcționează și de ce NU ai nevoie de un plan ca să reușești ce îți propui?

1868-20150420-PlanIsNoPlansStatisticile ne arată ca doar 1-5% din populatie isi propun obiective si isi fac planuri pentru noul an. Bravo lor, am putea spune.

Câți dintre ei reușesc să se țină de ele… sunt mult mai puțini.

Astfel, ajungem la concluzia că extrem de puțini oameni reușesc să-și îndeplinească, ceea ce își propun la sfârșit de an (pentru anul ce urmează) sau la început de an (pentru anul ce a început).

Ba mai mult, o parte dintre ei își propun niște obiective pe care și le vor îndeplini oricum, cum ar fi mersul la mare, terminarea ultimului an de facultate și alte lucruri care nu prea îi scot din zona lor de confort.

Făcând o astfel de triere, ne putem da seama de departe că planurile nu prea își au rostul, nu?

Da și nu prea. Problema se pune în felul următor: adevăratul rol al planurilor, strategiilor și programelor este acela de a te ajuta să nu-ți uiți obiectivele și totodată să ți le atingi într-un mod cât mai eficient.

Rolul lor este să te ghideze pe drumul pe care l-ai ales și să nu te abați de la el din motive superficale (lenea, delăsarea, indisciplina, scuzele, teama).  Nicidecum nu trebuie să le ridici la rang de sfințenie și să le urmezi neapărat exact așa cum ți le-ai făcut, ca nu cumva să înregistrezi un eșec sau mai rău… să te simți un ratat.

Da, teama poate fi în unele cazuri un factor mai superficial decât crezi. În engleză, cuvantul teamă >> fear << este și acronim – F.E.A.R – false evidence appearing real, ceea ce înseamnă (în traducere liberă) dovadă falsă care pare reală. Nu uita că teama nu are doar rolul să te țină departe de anumite lucruri sau chestii pentru a supraviețui, ci să-ți arate și propriile bariere pe care le poți depăși, de dragul dezvoltării și evoluției tale! Așa că profită de ea, transformând-o din dușman în aliat 🙂

Închei paranteza cu teama și continui să spun că sarcinile și obiectivele pe care ți le trasezi – cu ajutorul cărora alcătuiești strategii, programe și planuri – nu sunt reguli! Sau cel puțin nu ar trebui să fie. Tocmai de aceea, nu trebuie urmate ca niște reguli. Până la urmă, uneori este util să te abați de la anumite reguli dacă situația o cere. Întotdeauna au existat și vor mai exista excepții când ai tot dreptul să faci asta.

Și nu, nu cred în sintagma „Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate”. De fapt, expresia asta mi se pare incompletă. Aș reformula-o în felul acesta: „Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, cel puțin din când în când, mai ales de către cei cărora le-au fost impuse fără suficiente explicații sau niciuna, în așa fel încât să le înțeleagă foarte bine.”

Iar dacă regulile sunt creeate de tine în urma experiențelor pe care le-ai trăit, înseamnă că le înțelegi atât de bine, încât le SIMȚI. Le ai integrate în tine până în profunzimea ta 🙂

Și asta este foarte bine. Măcar vei știi exact ce îți asumi dacă le încalci! Vei știi care este nivelul de responsabilitate pe care le implică încălcarea sau respectarea lor.

Așadar, pe lângă faptul că te rog să mă scuzi pentru atâtea paranteze lungi împărțite în fragmente (dar cărora le găsesc rostul în articol), revenind la planificări – multe dintre ele trasate minuțios și cât mai specific – consider că este important să nu-ți faci stilul de viață totuna cu ele. Cum am scris mai sus, rolul lor este să te ghideze prin viață, să te ajute ca un consilier personal, să nu te rătăcești. Să te ajute mai degrabă să-ți creezi stilul de viață pe care îl vrei, nu să-ți devină unul.

Cât de trist ar fi ca toata viața ta să fie trasată și condusă în totalitate de obiective, sarcini, planuri, planificări, strategii și sisteme… să fie atât de operațională. Cat de uman ai mai putea fi oare?

Poți concepe planuri, programe și strategii, dar nu crede în ele!

Planurile și programele se ivesc natural, fără efort, atunci când încetezi să mai crezi în ele.

Dă-ți voie să le modifici, să le înlocuiești și să elimini din ele pe parcurs, dacă contextele și situațiile în care te afli la un moment dat, îți cer asta.

Opțional, îți poți trasa obiective, dar nu ai neapărată nevoie de acestea, fiindcă tu însuți ești obiectivul. Ai nevoie de un vis și de preferat, să fie al tău. Apoi să crești împreună cu el și să-l materializezi treptat. Dă-ți voie să faci asta…

Când faci planuri, trebuie să fii foarte atent, fiindcă este important să observi mereu linia fină între tendința de a le folosi ca un ghid si tendința de a te limita, de a te face rigid și încrâncenat, agățându-te de ele.

Impropriu spus, planurile te pot ține în propriul pătrat sau în propria cutie.

Poate ai auzit de vorba: „Think outside the box” – o altă vorbă care nu-i de pe la noi într-adevăr, dar când reușești să o înțelegi cu adevarat, îți vei da seama ca acea cutie reprezintă tărâmul sarcinilor bine trasate, alcătuite cu minuțiozitate, până în cel mai mic detaliu.

Interesant este că deobicei acea cutie reprezintă schema și planul altora pe care tu poate nici nu-l înțelegi.

Iar în cutiuța asta, plină de rigidități și îngrădiri (de multe ori sociale), poți rămâne blocat, desfășurându-te cu operativitatea unui roboțel. Indiferent că o astfel de schemă sau sistem este reprezentat simbolic de o cutie sau de un pătrat, la un moment dat există acolo pentru fiecare dintre noi. Important este să ne dăm seama de asta și să vedem cum putem păși înafară.

Doar așa te poți detașa și poți privi lucrurile la persoana a 3-a, dintr-o postură de observator. Doar așa te poți debloca din schemă.

Când ai un vis, de ceea ce ai nevoie cu adevărat să te ghideze este aspirația ta.

Iar o agendă te ajută mai mult să uiți… de tine. Planurile, strategiile și programele se creează în fiecare moment de la sine. Sunt întotdeauna cu tine. Când plănuiești și te agăți de ce ai plănuit, te îndepărtezi de lumea reală.

Nu ai nevoie de planuri pentru a face ceva sau pentru a rezolva altceva, ci în primul rând ai nevoie să fii liber. Și devii liber când începi să te simți liber. Un om liber este un om care știe ce face, care are tot timpul soluția la el. Fiindcă el însuși este soluția.

De exemplu, eu mă folosesc de planuri doar când vine vorba de cele anuale, trimestriale si cele zilnice. Pe astea le notez mai des. Pe cele lunare le țin mai mult în cap. Nu știu sigur de ce procedez așa, dar uneori nici acolo nu este nevoie să le țin, fiindcă obiectivele și sarcinile mele sunt destul de flexibile. Și e ok așa.

În mare parte, se adaptează la stilul de viață pe care mi-l permit de-al lungul timpului. Nu țin morțiș să iasă și să fie exact așa cum am notat pe hârtie. Cu planurile și proiecțiile de pe ecranul minții mele mai am de luptat, însă la cele notate mă descurc bine 🙂

Nu sunt rudă cu Nostradamus și nici nu cred că a fost strămoșul meu ca să știu ce mă paște exact în viitor. Îmi pot contura o viziune și știu ce vreau întotdeauna pe moment, chiar dacă prioritățile, scopurile și obiectivele se schimbă mai rar sau mai des. Se schimbă în funcție de cum mă dezvolt eu și în funcție de cum evolueaza sau involează lucrurile din mediul meu înconjurător.

Dar ideea e ca imi notez ceea ce consider că am de făcut, atunci când încep lucrurile să se aglomereze. E imposibil să le țin pe toate în cap, mai ales că asta îmi poate seca mult timp și energie și totodată să-mi provoace confuzie. Iar un remediu împotriva confuziei, întotdeauna este notatul. De asta s-au inventat jurnalele și a apărut ideea de a scrie într-unul. În felul acesta, rezolvi dilemele mai ușor și mai rapid, fără să te lupți cu starea de confuzie. 

Un plan scurt, simplu și concis pe anumite perioade de timp (ani, trimestre, luni, săptămâni sau zile) te poate ajuta mult să economisești timp, efort de toate felurile – în special psihic și mental – BANI și alte resurse, cum ar fi nervi și suferință. Te ajută să înlături confuzia și să-ți menții direcția, fără să te rătăcești și să o iei pe 7 cărări. 

Deci recomand să le folosești, dar fără să te încrezi în ele și fără să le bați în cuie. Păstrează-ți flexibilitatea și deschiderea. Viața este în multe feluri, dar niciodată rigidă. De asta îți va da multă bătaie de cap dacă alegi să fii sau să rămâi așa.

Intră în flux odată cu viața și o să vezi ce surprize îți va oferi. Cu cât vei face asta mai des, cu atât mai mult vei simți că nu trebuie să iei atâtea decizii ca să faci să fie bine, iar cele pe care le vei lua atunci când va fi cazul, le vei lua mai ușor și mai rapid ca niciodată.

Reclame

Lasa-mi un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s