dezvoltare personala · psihologie · Relatii

Capcanele Seriozității (part I)

donald-trump-1-300x199.jpg

Why so serious? 🙂 Uneori mă întreb asta și pe mine însumi, când mă surprind cu o față rigidă, morăcănoasă și încruntată.

Bineînțeles că este mai ușor să îi surprind pe ceilalți cu astfel de expresii. De multe ori e ca și cum m-aș uita în oglindă.

Căci se pare că am descoperit că lumea nu e altceva decât suma proiecților noastre mentale și emoționale, o reflexie a noastră, care se produce pe moment sau în timp, pe termen mediu sau lung.

Totuși de ce suntem deseori atât de serioși chiar și când nu este cazul?

Este indusă greșit ideea că dacă ai o față de om serios, nu prea îți arde de glume și nu râzi des, înseamnă că ești și productiv, inspiri respect și încredere.

Ei bine, asta n-are neapărat vreo legătură.

De mic ți s-a spus să fii „cuminte”, să stai nemișcat în bancă (când tu aveai atât de multă energie fizică), să nu râzi în timpul orelor chiar dacă îți vine atunci când un coleg a spus o prostie sau când un profesor arată, se îmbracă sau se poartă ridicol.

Bineînțeles, lista poate continua cu tot felul de interdicții comportamentale impuse, în primul rând ca să nu deranjezi vreun înțepat sau vreun constipat cronic.

Ai tot dreptul să zâmbești și să râzi când îți vine, chiar dacă îți vine într-un moment „nepotrivit” când ar trebui să taci și să asculți sau să ții de lumânare când ești de exemplu, la înviere, de parcă s-a luat curentul pentru totdeauna.

Apropo, ultima dată când am fost la un astfel de eveniment, (cu mulți ani în urmă, într-o altă eră) am râs de m-am prăpadit. Bine că n-am fost singurul. Dar am fost printre puținii. Nu o să intru aici în detalii, fiindcă nu este relevant să mă pierd în amănunte inutile.

Probabil că am râs doar pentru că ceilalți erau prea serioși și „smeriți”, când le curgea ceara din lumânare, cum curg balele din gura unui câine turbat sau poate că am râs și din alte motive.

Dar se spune că n-ai voie să râzi în astfel de conjuncturi, nu?

Uite ce zice nenea ăsta…

Citat-Niels-Bohr

Ehh, dar noi oamenii suntem atrași de multe lucruri interzise…

În fine, spuneam mai sus că ai dreptul să faci aceste acte firești de a zâmbi și a râde, asta pentru că în felul acesta, manifești niște comportamente care te ajută la sănătatea psihică, emoțională și chiar spirituală.

De exemplu, când zâmbești, chiar și dacă nici nu-ți vine să faci asta, în foarte scurt timp îți îmbunătățești dispoziția. Astfel, corpul tău îi transmite imediat minții tale că se simte bine și ghici ce…

…și mintea va începe să se simtă bine, deoarece este conectată la corpul tau și viceversa.

Acum înțeleg că nu degeaba spunea cineva că mintea este corpul tău. Avea dreptate.

Iar râsul este foarte sănătos, fiindcă îți face creierul să secrete endorfine (hormoni ai fericirii), iar asta duce la creșterea imunității corpului tău. Nu și politice.

Nu cred că mai trebuie să menționez că dacă stai bine cu imunitatea te îmbolnăvești mai rar, nu? Uite că am mentionat 🙂

Buun…

Acum vreau să revin la subiectul productivității și a succesului, influențate de (ne)seriozitate.

Poate că ai observat și tu că cei mai mulți dintre geniile și oamenii de succes ai lumii, sunt foarte zâmbitori, râd des, fac glume, au simțul umorului foarte dezvoltat.

Poate că nu cunoști personal astfel de persoane, dar probabil le-ai vazut atitudinea în diverse video-uri pe care le-ai găsit pe net sau poate chiar la TV în interviuri.

Deși, înafara unelor excepții, sunt slabe șanse să gasești la televizor persoane cu adevărat valoroase pentru societate și pentru tine.

Pe de altă parte, poate că ai mai observat persoane aparent (foarte) serioase, dar destul de încrâncenate, rigide la modul general, care văd mereu viața ca pe un câmp de luptă și care pur și simplu nu știu să se relaxeze, indiferent de rezultatele pe care le obțin.

Interesant este faptul că aceste persoane, deobicei nu prea au rezultate excepționale în viață, nici pe plan profesional, iar pe plan personal nici atât.

Cel puțin rezultatele lor sunt mai slabe comparativ cu cei enumerați mai sus, din cealaltă categorie.

Și ca să nu compar pe unii cu alții – așa cum am învățat social să ne comparăm între noi – rezultatele acestor pseudo-serioși sunt mai slabe în comparație cu ceea ce pot ei să fie, să facă și să obțină.

Tenacitatea, îndârjirea și perserverența lor îi poate duce până la un anumit punct, însă pentru că așa-zisă seriozitate a lor, se transformă în niște ochelari de cai pentru ei, ajung să se limiteze destul de mult.

Nu reușesc să observe viața cu tot ce-i înconjoară, nu reușesc să se detașeze de rezultate, de aceea presiunea și stresul pe ei este mare, iar creativitatea – un ingredient foarte important în viața unui om – este redusă.

Ei nu mai știu ce înseamnă sa fie copii, iar când asta se întâmplă, situația devine tristă.

Copilul este creativ, spontan, vesel, entuziast, flexibil și bineînțeles că este mult mai relaxat și mai fericit. Copilul nu caută niciodată fericirea, decât dacă învață în mod comportamental de la adult.

Și o învață! Că așa ai învățat-o și tu, fără ca eu să fiu exclus aici. Suntem în aceeași barcă.

Iar dincolo de grijile și resposabilitățile unui adult, acesta este și motivul pentru care un copil este deseori mai fericit. Fiindcă el nu caută ca disperatul fericirea! Pentru că fericirea, nu se caută, ci te caută 🙂

Iar când te găsește, nu-ți mai rămâne decât să fii dispus să o primești cu brațele deschise.

E ca fluturele… când vrei să-l prinzi, fuge zburând și trebuie să depui un efort până reușești să-l capturezi (dacă nu se îndepărtează prea mult de tine).

Când l-ai prins,  dacă deschizi palma, pleacă de acolo, pentru că vrea libertate. Dacă îl ții cu forța, va muri în scurt timp asfixiat și strivit de palma ta.

Luând cel de-al doilea caz, când stai calm și pasiv în apropierea unui fluture, este posibil să vină singur la tine și să se așeze cu blândețe în palma ta și să rămână acolo o bucată bună de timp, oferindu-ți ocazia să-i observi frumusețea și splendoarea din fiecare detaliu.

E adevărat că în acest caz nu mai ești cu brațele deschise, ci cu palmele. Dar exact la fel stă treaba și cu sfânta și magica fericire, mult căutată și discutată de mai toată lumea.

–––––––––––––––––––––-

Acum, revenind la subiectul <<seriozitate>> vreau să te rog să faci un lucru…

Uită-te la profesorii pe care-i ai sau i-ai avut (mă refer în special la cei din școli și facultăți) și chiar la părinții tăi.

Îți spun să te uiți la ei, fiindcă începând din primii ani de viață, ei au fost responsabili pentru educația ta, până la o vârsta la care ai putut să discerni mai bine lucrurile și chiar să începi să-ți asumi responsabilități. Să zicem până la 18 ani. De la acea vârstă sau chiar mai devreme, poți deja să începi să te autoeduci.

Gandește-te, cât de mult acești adulți semnificativi din viața ta, ți-au promovat conceptul seriozității, dar mai ales cum au făcut-o și ce rezultate au obținut ei în viața lor?

Sau și mai bine, uită-te la modul în care ei își trăiesc viața. Pentru mine asta a început să conteze chiar mai mult decât rezultatele obținute.

Mai important este procesul decât produsul sau rezultatul. Până la urmă un proces sănătos și calitativ, duce și la rezultate satisfăcătoare, în timp ce poți să te bucuri de fiecare moment al vieții tale.

Și mai uită-te la cine sunt ei ca persoane. La ce reprezintă pentru lume și la ce nivel de dezvoltare personală au ajuns.

Vrei să fii ca ei? Dacă da, ești un norocos!

Deoarece nu mai trebuie să cauți (cel puțin nu atât de mult) mentori, modele și cercuri sociale care să sprijine tot ce vrei să devii, să faci și să câștigi.  Și în același timp nu mai trebuie să „te speli pe creier” de toate mizeriile și porcăriile de idei și concepte nesuportive ție, pe care ei ți le-au „vândut” mai mult sau mai puțin conștient.

Adevărata seriozitate, constă în tenacitatea și concentrarea cu care muncești și rezolvi lucrurile, uneori și cu zâmbetul pe buze.

Până la urmă așa ar trebui să muncim. Adică să ne placă atât de mult ce muncim, încât să nu mai simțim că e muncă. Cel puțin să nu mai simțim asta în cea mai mare parte.

Asta îmi aduce aminte de un citat de-al lui Confucius„Alege un loc de muncă pe care să îl iubești și nu va trebui să lucrezi nici o zi din viața ta.”

Poate că îți vine să crezi sau nu, citatul ăsta l-am auzit și de la un barman foarte priceput dintr-o cafenea elegantă, care pe lângă că era bun în meseria lui și foarte încrezător cu o aroganță interesantă, mai știa să-și vândă și marfa făcând marketing cu tine, de nu-ți venea să crezi.

Era greu să reziști unelor tentații de băuturi pe care ți le propunea și pe care știa să ți le prepare încât meniul devenea doar… orientativ.

Singurele obiecții care-i mai puteau sta în cale, venite din partea clienților erau: dacă ești cu mașina și n-ai voie să bei alcool SAU bugetul tău personal era redus. Asta dacă îți aduceai aminte să mai te uiți și în portofel…

Termin acum articolul cu întâmplarea asta, dar o sa-l continui in partea a 2-a, pentru că vreau să intru într-un alt subiect considerat foarte SERIOS și de multe ori dureros: dragostea și relatiile de cuplu…

 

Mă bucur că ți-ai făcut timp să citești acest articol, iar dacă ți-a placut, nu te abține să-i dai un SHARE și să-i citești continuarea!

Nu este ca și cum ar trebui să împărtășești detaliat motivele pentru care ai râde cu poftă într-o biserică 🙂

Partea a II-a o găsești AICI!

Pe curând…

R. 

Reclame

3 gânduri despre „Capcanele Seriozității (part I)

  1. N-ai dreptate.
    Rasul e expresia grosolaniei si a nepasarii , a falsei mandrii si a egoului nemasurat.
    Expresia vulgului e rasul
    Plansul e nobil si purifica sufletul si te face constient de cine esti si valoarea ta ca om.
    Razi cu altii dar nimeni nu plange cu altii.
    DE CE EGOISM…
    ne pasa prea mult de noi sa ne simtim bine
    dar sa ajutam pe ceilalti aflati in suferinta? pe cei fara putere fara speranta?

    De aia a ajuns Trump de succes ca e o capcana a seriozitatii.
    Nu prea ti-a iesit „scamatoria ieftina” la faza asta.
    Cam toti clovni si cei care rad prea mult ascund prin asta faptul ca au o viata mizerabila sau de calitate indoielnica.
    Personal sunt echilibrat nici nu sunt clovn dar nici nu am morga pe mine.
    Am calmitate si o expresie care nu arata niciun semn nici de tristete/seriozitate dar nici de umor/fericire.
    Nu prea pot ceilalti sa stie si nici nu vreau sa stie ce fel sunt si ce am sau nu am in materie de probleme.

    Sa scrii si despre capcanele rasului si lipsei de seriozitate pentru obiectivitate si echilibru de opinii.

    Apreciază

Lasa-mi un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s