dezvoltare personala · Mental · psihologie · Uncategorized

Motivația este supraevaluată (de altceva ai nevoie)

bigstock-got-motivation-question-whit-31863176-776x415.jpg

Motivație, motivație și iar motivație! Peste tot numai asta auzi de multă vreme.

„Nu am suficientă motivație”, „nu mă (mai) motivează asta”, „mi-am pierdut motivația”.

Și o cauți în cărți, muzică, video-uri, cafea… și lista poate continua.

Dar ce este de fapt motivația asta? Cu ce se mănâncă? Înainte de a-ți dori un lucru, mai întâi este recomandat să știi bine ce este, câtă nevoie reală ai de el și cum te influențează sau ce impact are asupra ta.

Motivația este mai mult ca o scânteie care te îndeamnă să faci un lucru. Fără această scânteie nu-l mai faci, iar acțiunea pe care o ai de făcut, cel mai probabil o vei înlocui cu o scuză mai mult sau mai puțin plauzibilă, având impresia că motivația este combustibilul tău și astfel devii dependent de el.

Este ca la scriitori starea de flux (flow), însă dacă aștepți după motivație, mare lucru nu o să faci. Sau nu o să scrii. Motivația este ca și pofta: mai vine și mâncând!

Ceea ce contează de multe ori mai mult decât motivația este angajamentul și discipina. De asta ai nevoie. Nu de motivație neapărat. Nu poți să fii mereu motivat ca să te afli în mișcare. Așa cum nu poți să inspiri oxigen la nesfârșit. Mai trebuie să și expiri dioxidul de carbon la un moment dat.

Fie ca e mersul până la magazin, fie că este învățatul pentru examen, mersul la job sau condusul unei afaceri, nu poți să fii încontinuu motivat, orice ai face și oricine ai fi.

Și nici nu trebuie să fii mereu motivat.

Bineînțeles că motivația te ajută, pentru că îți dă o direcție. Îți arată ce vrei și ce-ți trebuie pentru binele tău sau al altora, punându-te în mișcare si dându-ți deseori viteză.

Dar ca și multe lucruri superficiale despre care se vorbește prea mult în societatea asta, normal că se pune mult accent și pe acest ingredient, fie că e el intrinsec (motivație interioară) sau extrinsec (motivație exterioară – bani, note, faimă etc.).

Nu spun că motivația în sine este ceva superficial. Nu spun asta nici măcar despre motivația provocată de factori externi cum am enumerat mai sus.

Dar să te concentrezi numai pe a obține motivație este ca și cum ai căuta mereu rezultate pe termen scurt. De fapt, asta și înseamnă!

Ia gândește-te… când ți-e foame, ești motivat să te duci să mănânci sau să-ți cauți hrană în situații mai extreme? Dar când ți-e sete? Dar când te doare ceva, te duci la doctor?

Poate. Depinde de cât de speriat ești de doctori sau de ideea de a merge la ei. Însă când durerea va deveni mai mare decât frica, crede-mă că vei fi suficient de motivat, încât să dai fuga la el/ei.

Vezi tu, toate aceste motivații sunt intrinseci. Dupa cum observi, nimic extrinsec n-am enumarat mai sus!

Astea sunt singurele motivații de care ai cu adevărat nevoie. Aici nu ai nevoie de disciplină pentru că oricum le dai curs.

Dacă cineva te întreabă ce te-ar demotiva să faci un lucru, tu poți să-i spui că ORICE!

Stai liniștit, n-ai minți pe nimeni cu asta. Și mulți dintre ei o știu în sinea lor, doar că nu o conștientizează. Iar dacă o fac, nu recunosc și te testează.

Te poți demotiva de la vremea urâtă de-afară, de la faptul că un câine îți latră sub geam și te deranjează, de la faptul că nu mai poți merge în club sâmbătă seară (când ai mai mult chef de distracție) sau poate nu știi nici tu de ce te-ai demotiva…

Ai nevoie de puțină disciplină. Odată ce îți iei un angajament, doar disciplina te poate ajuta pe termen mediu și lung ca să ți-l onorezi.

Când auzi de disciplină poate te gândești la ceva spartan și milităresc. Însă este ceva mult mai simplu.

Este doar un obicei. Dar pentru ca este simplu, nu înseamnă că este și ușor.

Atenție! Mulți oameni nu fac diferența între simplu și ușor. Nu este unul și același lucru.

Disciplina se obține simplu și greu la fel ca orice alt obicei util și de durată.

Și la fel ca orice alt lucru care se merită cu adevărat!

Și odată ce ai dobândit disciplina, o să-ți dai seama că motivația devine foarte dispensabilă și opțională. Ea își va face apariția ca deobicei… din când în când, ca o adiere de vânt… sau mai degrabă ca o furtună vara.

De aceea, după motivație nu se așteaptă. Ea mai degrabă își face apariția când te găsește muncind, acționând!

Devenind disciplinat, te vei trezi că vei face ce ți-ai propus, indiferent de cum este vremea afară și de dispoziția ta, fără să depui prea mult efort pentru asta.

Efortul este la început. Poate mult efort. Însă acest efort este mai mult psihologic.

Citat-de-Constantin-Brancusi

De exemplu, o navetă spațială care decolează ca să ajungă în spațiu, cel mai mult combustibil îl consumă până părăsește atmosfera, adică până când scapă de gravitație.

Deși în spațiu străbate distanțe mult mai lungi, consumă mai puțin combustibil.

Asemănător stă și la noi treaba până ne formăm un obicei. Un anumit număr de zile (se preconizează undeva pe la 21, 30 sau chiar 60 de zile – depinde de obicei) și nu avem voie să ratăm o zi, în care să facem ceva pentru a ne atinge scopurile și obiectivele.

După aceea, efortul este mult mai scăzut pentru a ne ține de treabă. Cert este că nu trebuie să ne luptăm cu motivația. Ea oricum vine și pleacă.

Intrând acum în topicul obiceiuri, vreau doar să-ți menționez câteva mici șmecherii, despre cum ai putea să-ți antrenezi acest obicei foarte important, numit DISCIPLINĂ.

  • Începe prin a-ți forma mici obiceiuri benefice, ce cuprind acțiuni care nu necesită mult efort, cum ar fi mâncatul unui măr pe zi.
  • Notează zilnic undeva (într-un jurnal sau tabel) ca să ții evidența.
  • Când ți-ai instalat acel obicei (oricare ar fi el), înseamnă ca faci zilnic acea acțiune indiferent de starea care o ai, aproape în mod inconștient, ca și cum ai fi într-o transă hipnotică.
  • După ce ți-ai instalat obiceiul, treci la unul nou, poate mai provocator de data asta și de o mai mare importanță pentru tine. Nu te apuca de mai multe obiceiuri odată, oricât de tentant ar fi. Stiu, economisești timp și răbdare, dar mai mult de 1-2 obiceiuri nu-ți poți forma simultan. Așa suntem croiți și trebuie să acceptăm asta.

Cam astea sunt „trucurile” pe care am vrut să ți le dau aici. Tind să cred că știai de ele, dar o recapitulare, zic că nu strică.

În final, cred că ai înțeles că motivația pe care o cauți este doar cireașa de pe tort, elementul de suprafață de care nu trebuie să depinzi pentru a duce la bun sfârșit un lucru.

Iar când te simți demotivat și fără chef, adu-ți aminte de sloganul de la NIKE: Just Do It!

Fă-o oricum, că dacă nu o faci tu, atunci cine? Iar dacă nu o faci acum, atunci când?

Momentul perfect este un mit. Momentul perfect poate fi acum, oricând și niciodată!

Dacă ți-a plăcut acest articol și îl consideri util, dă-i un share.

În plus, îmi poți lăsa un comentariu în care să-mi scrii cu ce crezi că te-a ajutat sau te va ajuta, ca să nu mai cazi în capcana lipsei de motivație.

Pe curând…

R.

Reclame

Lasa-mi un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s